Concert Lake of Tears la Arenele Romane

lake-of-tears-concert-bucuresti-arenele-romane-25-iunie-2011Da, ati auzit bine! Pe 25 iunie 2011, Lake of Tears vin in concert in Romania. Din nou.

In aprilie lanseaza cel de-al 8-lea album, numit “Illwill“, tot in stilul lor obisnuit, gothic metal.  Si cu aceasta ocazie, vor concerta pentru a 3-a oara in Romania, la Arenele Romane.

Pretul biletelor la concertul Lake of Tears este urmatorul:

  • 27 ianuarie – 31 martie: 80 lei
  • 1 aprilie – 24 iunie: 100 lei
  • 25 iunie: 120 lei (in ziua concertului)

Eu nu am fost la primele 2 concerte al lor, la primul pentru ca eram prea tanara ca sa primesc “aprobare” pentru asa ceva, si la al doilea pentru ca nu incepuse inca valul de concerte in Romania, si nu am aflat de el la timp.

Lake of Tears a fost (printre altele) o formatie pe care am inceput sa o indragesc in timpul liceului, prin clasa a 9-a parca.   Imi amintesc ca atunci imi luasem primul calculator (cam tarziu, dar astea au fost posibilitatile), si imi ocupam cei 6 Gb de spatiu pe disc cu primele albume ale Lake of Tears (Greater Art, Headstones, A Crimson Cosmos, Forever Autumn si la The Neonai m-am oprit), cu Theater of Tragedy, Ozzy Osbourne si Metallica. Diana imi refacea de fiecare data stocul cu albume noi.

Melodiile lor imi amintesc de serile cand ieseam de la liceu si mergeam pe jos cateva statii, si era caldut afara, si soarele apunea, si mereu ne opream in fata blocului Dianei sa mai discutam ceva, de parca nu ne spusesem atatea o zi intreaga la scoala. Those were the good old days…

Acum abia astept concertul din 25 iunie, si reascult melodiile mele preferate: Headstones, The Path of the Gods, Lady Rosenred, The Homecoming, ah, sunt atatea! Atunci cand am ascultat in heavy rotation Lake of Tears eram in perioada in care ascultam albume intregi de la o formatie, stiam versuri, colectionam postere si wallpapere (la o rezolutie atat de mica incat nu imi acopereau tot desktopul si se distorsionau daca le faceam stretch). Si daca imi spunea cineva atunci ca o sa merg la concertul Ozzy Osbourne sau Lake of Tears, nu as fi crezut niciodata.

Cine mai vine?

ps: asa a fost la ultimul concert, si m-am ofticat ca nu am fost si eu:

Ski in Austria

In sfarsit, ma apuc de scris pe blog! Dar numai cand nu e Vali acasa, ca ma intimideaza!

Si in sfarsit, am schiat si eu pe partii adevarate, in Austria, cu toata lumea care se respecta :P . Am fost in zona Mayrhofen, Zillertal.

Aceasta a fost prima mea iesire din tara la schi, si pot spune ca a fost superb.  Pana si drumul (interminabil) a fost frumos (cat timp nu am dormit) pentru ca am fost multi pasageri in “autobuz” (aka un Renault Trafic), si a fost ca o excursie cu clasa. Fiecare era defazat de la ceea ce faceau altii, si era o mare galagie pentru ca toti (in afara de soferul autobuzului, Vali) treceam prin stadiile mancat, jucat, dormit, insa nu toti in acelasi timp. Drumul a fost lung, mai ales prin Romania, insa imediat cum am iesit din tara, am simtit gustul dulce al autostrazii (la figurat) si am avut drum intins. Prima seara am dormit in Gyor, un orasel dragut si foarte curat, unde Cristina ne-a facut pofta de o supa de ceapa la Pizza Hut, insa pana la urma ne-am pus pofta-n cui, pentru ca pizzeria disparuse.

MayrhofenLammerbichl RestaurantHochenhaus Tenne, Hintertux Gletscher

A doua zi am plecat spre destinatie cu forte proaspete, date de sandvisurile pe care le facusem pentru drum, si am ajuns acolo cu bine. Cazarea (spre deosebire de Gran Canaria – o sa va povestesc in curand) a fost fara repros. Totul era curat, exact ca in poze, si ce m-a incantat pe mine cel mai mult, desi nu am gatit, bucataria avea toate ustensilele necesare. Totusi, a fost putin cam frig, pentru ca incalzirea era prin pardoseala (am descoperit asta cand ni s-a topit ciocolata pe care o lasasem in bagaj) si cred ca temperatura optima la austrieci e putin mai mica decat la noi. Romanului ii place sa fie cald, sa scoata limba de caldura.

Hintertux GletscherSki Hintertux GletscherSki in Zillertal, Mayrhofen

O data ajunsi acolo, am bombardat-o pe gazda noastra cu intrebari despre partii, schi bus, si telecabine/gondole. Ea ne tot spunea diverse, insa noi nu prea tineam minte denumirile locurilor, asa ca ne-am hotarat: in prima zi mergem la ghetar. Macar stim cum se numeste. Asta daca nu ii incurca nimeni numele, si il boteaza drept un “iceberg”. Pana la sfarsitul excursiei, am fost cu totii apti de a trece testul de limbaj: pronuntia cuvantului “Rastkogelbahn”.

Si am fost pe ghetar (aka Hintertux Gletscher) prima zi: am ajuns acolo cu schi bus-ul, care era gratis, si care avea un sofer roman foarte sociabil. Acolo am urcat cu gondola pana la Sommerbergalm, si de acolo… partii cat vezi cu ochii: rosii, albastre, negre, de toate! Atat mi-a trebuit sa vad, caci m-am trezit ca un copil lacom: vreau si acolo, vreau si acolo, dar vreau si acoloooooo!!! Si am primit ceea ce am vrut, si in plus, muschi incordati si durere de picioare cat sa ma culc de urgenta la ora 21:30.

RastkogelRastkogel ski

Am avut si vreme frumoasa, dar am avut si o zi de ceata, cand abia vedeam la 10 metri distanta. Am si cazut, dar asa e iarna. De aceea proful de turism ne spunea cand mergeam la schi: fereste-te de a 3-a zi, cand te crezi zmeu, si esti foarte obosit. Am trecut cu vanatai peste a 3-a zi, si cu o oboseala incredibila abia am reusit sa cobor ultima partie, in plug. Picioarele deja nu ma mai ascultau. A 4-a zi am ascultat de sfaturile (insistente) ale lui Vali, si ii multumesc: mi-am schimbat claparii. Parca mi-au disparut niste pietre (imaginare) atarnate de picioare, si am reusit sa schiez fara dureri. Ba chiar am reusit sa prind si putina viteza, eu, care sunt inamicul nr. 1 al vitezei pe partie :) .

zillertal skydivingSkilift RastkogelPartia 6, Horgbergjoch

In ultima zi am ajuns la 3.250 metri, cea mai mare altitudine la care am urcat vreodata. Acolo, in varful ghetarului Hintertux, exista o platforma de unde puteai vedea Alpii in toate directiile. Muntii aia iti taie rasuflarea. Pur si simplu era plin de creste albe, totul culminand cu ghetarul pe care ne aflam. Si in care am si coborat.

Hintertux GletscherHintertux GletscherOlperer, Hintertux Gletscher

De ceva timp, ghetarul este deschis pentru vizitare, dar atentie: ghidul, desi stie engleza, vorbeste numai in germana, pentru ca “in austria se vorbeste in germana” – aceasta a fost explicatia ei. E impresionant sa cobori pe scari si scarite intr-o pestera de gheata, in inima unui munte. Si noi mai eram si in clapari. Cand am iesit afara, am mers direct pe partii, spre bucuria celor ce aveau un mic sentiment de claustrofobie.

Visit Hintertux GletscherVisit Hintertux GletscherHintertux Gletscher

Sa va spun cate ceva si despre locul unde am fost: noi am stat intr-un mic satuc numit Vorderlanersbach (da, stiu, si acesta necesita exercitii de dictie). Si Vorderlanersbach asta se afla pe drumul catre ghetarul Hintertux. Drum care acolo se termina. E un drum special facut pentru accesul in zona ghetarului. Cazarea a fost la Ferienhof Schoene Aussicht *(in traducere: casa de vacanta “Priveliste Frumoasa”).

Schoene Aussicht, VorderlanersbachSchoene AussichtVorderlanersbach

Cu mancarea ne-am descurcat foarte bine: au fost cateva fete harnice, carora le multumim cu totii, care s-au ocupat de cumparaturi si gatit, si in acest fel mancam cu totii impreuna dimineata si seara. La pranz, deja celebrele Goulaschsuppe si Apfelstrudel sau Germknodel erau intotdeauna in meniu. Am avut si o seara de rasfat culinar, cand am fost la un restaurant si am mancat coaste prajite. Eu nu mai mancasem inainte, insa am fost impresionata: si de gust, si de cantitatea de calorii pe care am consumat-o. A, si a mai fost un fel de mancare foarte apreciat de un grup restrans de oameni: supa de usturoi, pentru care am cerut si reteta de la bucatarie.

Coaste prajite, spare ribsGermknoedelSupa de usturoi

Acolo in Zillertal am fost sunt niste oameni de treaba, care si-au oferit ajutorul atunci cand cineva a avut nevoie, si care stiu sa schieze, nu gluma. Adevarul e ca atunci cand iti intra in sange pasiunea pentru schi, nu mai scapi de ea. Deja erau discutii despre cum sa facem sa mergem 2 saptamani la schi, in loc de una. Era sa uit: tot din cauza pasiunii asteia, intr-o seara am plecat ultimii de pe partie. Plecasem cu telecabina pe alt masiv, sa vedem si cum e acolo, am socotit noi ca am avea timp, insa pana ne-am strans cu totii pentru drumul de inapoiere, s-a facut tarziu. Ceata si faptul ca se intuneca serios afara au accentuat si mai tare sentimentul de anxietate, si teama ca vom ramane blocati acolo. Am reusit sa nu cadem niciunul (si prin niciunul, ma refer la mine, ca ma stiu mai impiedicata), si am ajuns cu bine la gondola. Dupa 5 minute de cand am ajuns jos, a sosit si alta parte a grupului nostru, si mai intarziata decat noi.

Hintertux GletscherAranjament de Craciun

Am fost chiar si intr-un apres-ski, Hexenkessl se numea, unde era o concentratie de barbati in proportie de 90%, asa ca baietii nostri s-au tinut aproape de noi. Ne-am distrat acolo, desi muzica era putin cam “traditional austriaca”  pentru gustul nostru. DJ-ul ne-a dedicat chiar si o melodie romaneasca (nu mai stiu care) si ne-a zis ca data trecuta cand au fost romani acolo s-au distrat foarte tare. Si noi ne-am distrat foarte tare, cand Alexandra, cea mai mica schioare dintre noi, a sunat dintr-un clopot, si a fost nevoita sa aleaga intre a face ciste cu o bautura tuturor oamenilor din club, sau DJ-ului. Bineinteles ca a ales DJ-ul.

Hexenkessl, VorderlanersbachHexenkessl, VorderlanersbachHexenkessl, Vorderlanersbach

Pentru final, am pastrat o poza de grup. Sa mai mergem, zic!

Toamna pe Transfagarasan

Chiar inainte sa se inchida tunelul de pe Transfagarasan, am dat o fuga pana sus la Balea, sa prindem niste peisaje autentice de toamna. Si am avut ce vedea: de la o toamna linistita cu frunze ruginite ce cad pe soseaua pustie, pana la zapada proaspat asternuta pe munti, si lacul Balea inghetat. Am pornit de acasa pe un timp primavaratic, am trecut repede prin toamna, si am ajuns iarna: totul in cateva ore.

Imi face wordpress-ul fite, asa ca va las cu cateva poze (cu masinuta care ne-a purtat gratios pe serpentine, si imagini de pe drum):

transfagarasan-toamna

cabana-capra

cota-2000

transfagarasan-toamna

cabana-balea-noiembrie

Impresii de la Ro:NewMedia

Ro:NewMedia a fost primul eveniment de mari proportii (cu conferinte si workshop-uri)  la care am participat vreodata. Probabil ca nu e usor sa organizezi asa ceva, mai ales ca au fost peste 1000 de oaspeti care si-au confirmat prezenta. Locatia a fost destul de bine pregatita pentru asa ceva, a fost suficient de incapatoare si dotata corespunzator  cu ecrane mari si de calitate, instalatie de sonorizare (exceptand  cateva microfonii si vocea patrunzatoare a domnului de la Yahoo!, a fost totul ok), tehnicieni si IT-isti.

Ca impresie generala, in ziua de conferinte, desi s-a inceput cu o mica intarziere, s-a recuperat pe parcurs, mai ales datorita domnului de la Google care ar fi trebuit sa sustina o prezentare si care s-a ratacit pe drumul dinspre Munchen spre Bucuresti. Am fost intelegatori cu dansul. Nu a aparut nici a doua zi. Ramanand tot la ziua de conferinte, am avut parte si de catering, cu program (dupa cum am aflat de la Arhi), dar si de mancare buna. Punct. A doua zi, am fost “pe cont propriu”, fara mancare, fara apa, fara cafea. Doar cu aer. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu m-am dus acolo ca sa mananc si sa beau, insa la un eveniment la care oamenii au platit 200 euro, te astepti ca macar un pahar de apa sa primesti de banii astia.

Tot ca impresie generala, speakerii romani (impreuna cu gazda evenimentului) ar trebui sa isi aloce un buget lunar pentru lectii de engleza si de dictie. Expresii ca “the floor is yours” si “it’s not coming”(se referea la tipul ratacit de la Google) mi-au zgariat urechile in aceste doua zile. In contrast, toti speakerii straini, desi nu erau erau vorbitori nativi de engleza, aveau un speech ireprosabil. Unii cu mici accente frantuzesti/irish.

Cateva concluzii, pe scurt:

  • in Romania nu exista content (nici nu are rost sa mai adaug “de calitate”, ca nu exista content deloc.) ; si ai nevoie de content, caci degeaba faci advertising daca nu ai ce content sa le oferi vizitatorilor
  • rapunsuri evazive din partea speakerilor: Clickrate-ul pe reclamele Facebook? Nu se stie. Intre 0.7% si 7.0%. Depinde. De ce este un secret cat castiga Google/Yahoo din Ro?-No answer.
  • tot mai multi vor campanii in care platesc numai CPA-uri. Dar afisarile si awareness-ul nu conteaza? (intrebare retorica)
  • “Facebook gives a voice to your brand” (Mark Cowan – Facebook)
  • 75% din prieteni accepta sugestii (pe Facebook) din partea rudelor si a prietenilor
  • inainte de sfarsitul anului, Facebook va lansa si in Romania Facebook Places si Facebook Deals
  • 5% din prietenii mei vad atunci cand dau un “Like”
  • activitatea optima pe pagina unui brand de pe Facebook, de-a lungul unui an: 2-3 initiative de amploare, 5-6 concursuri, restul – update de status (o data pe saptamana, sau chiar mai des; insa daca se constata o scadere a numarului de fani, inseamna ca sunt asaltati/spam-ati cu prea multe update-uri)
  • am vazut cateva teste cu Internet Explorer 9, si am ramas impresionata. Cred ca ii voi acorda o sansa, cand se va lansa. Dar numai una. Pana atunci, faceti aceste teste pe mai multe browsere, si pe IE9 (acum beta), veti fi uimiti: http://ie.microsoft.com/testdrive/
  • s-a lansat AdsCaptcha, un proiect al unor israelieni. Ceva asemanator exista si la noi, insa acesta este la o scara mai mare, si pare ca are mai multa sustinere.
  • se pune accentul pe Remarketing = “targeting users, based on their past choices”
  • produse interesante/noi de la Google: Google AdPlanner , Google Publisher Center (cu care poti sa creezi campanii de reclame, si sa exporti rezultate in AdWords), Google Wonder Wheel, Google Ads Preference Manager (unde iti arata ce fel de date colecteaza Google despre tine/preferintele tale), Google Content Prediction Tool (beta), Contextual Targeting Tool (beta), Display Campaign Optimizer (beta)
  • s-a renuntat la vechiul Keyword Tool din cauza/datorita (alegeti varianta care vi se potriveste) agentiilor de marketing, care au decis ca noul tool este mai bun si are functionalitati sporite
  • in Romania, domeniul “tineret” (youth) nu e suficient acoperit (ca importanti playeri, sunt Netlog, Facebook si Hi5)
  • spre deosebire de sloganul celor de la Google Advertising (“Keep it simple!”), cei de la Yahoo! au tot repetat ca e cam complicat cu tool-urile lor, ca e mai greu etc. Nu au facut o impresie buna
  • Netlog are o activitate interesanta, se bazeaza pe segmentul youth, si trebuie sa imi fac cont sa vad despre ce e vorba, desi cred ca am depasit media lor de varsta
  • oamenilor le place sa isi vada numele expus, sa se laude, sa se amuze, sa socializeze, sa se faca cunoscuti, iar retelele sociale sunt un mijloc prin care ei fac asta

Multumesc tuturor speakerilor pentru discursuri si workshop-uri, unele mai interesante, altele mai plictisitoare, unele mai charismatice, altele mai la obiect:

Mark Cowan – Facebook

John Hrvatin – Microsoft

Timothy Bataillie – Netlog

Marvin Liao – Yahoo!

Steffen Erhardt – Google

si altii.