Category Archives: Calatorii

Ia-ma nene pan’ la Aurora Boreala

Cam asta e sloganul colegului meu Bogdan care are un vis si (culmea!) face ceva ca sa-l implineasca. Noi, ceilalti, stam pe margine si gandim in sinea noastra: da, mi-as placea si mie sa merg intr-o aventura ca asta, dar cum sa faca domnia mea autostopul, sa nu stiu unde diseara si daca voi dormi la caldurica sau intr-un cort la -10 grade…

Ei bine, Bogdan si amicul lui sunt plecati deja de ceva vreme, si tot posteaza despre calatorie pe pagina de Facebook special facuta cu acest scop, Hitchhiking to Aurora Borealis si din cand in cand si pe site: umblacreanga.ro. Mai rarut, ca-i mai dragut, si stiti si voi cum e netul in afara tarii: scumput. Noroc cu Cosmote, care ii sustine, si asa poate sa vada si ochiul nostru una bucata de aventura, si, sper eu ca in curand, una bucata de Aurora.

La final, “sterpelesc” o poza draguta de la ei, pentru ca mi-ar placea si mie sa merg acolo. Cui nu i-ar placea? :P

Hitchhiking to Aurora Borealis

Mondsee si Unterach am Attersee

Trecand prin Austria, am decis ca destinatiile sa nu se limiteze la marile orase, ci sa includem si ceva “de-al lor”. Asa ca am deviat putin de la intinsa autostrada, pentru a merge pe o sosea pitoreasca, pe langa lacurile Attersee si Mondsee. Prima oprire a fost la un camping, unde mi-am pus in aplicare germana invatata la scoala, reusind sa il intreb pe domnul de acolo daca mai are loc si pentru noi si daca este frig noaptea. Ne-am inteles destul de bine, insa ajung acum la concluzia ca notiunea de frig e relativa.

 

 

Am mers de-a lungul lacului attersee pana la Inselcamp, campingul pe care l-am ochit de acasa, pe internet. Acolo se plateste pentru toate facilitatile: loc de cort, loc de masina, curent electric, dus cu fisa, masa de fussball etc. Ai tot ce iti trebuie, plus liniste: nu te deranjeaza niciun manelist cu decibelii extra pe care ii poseda, nici copiii vecinilor de cort cu mingea, nimeni nu tipa, nu striga, e numai liniste si relaxare.

 

 

Campingul este de vis peste tot e numai verdeata, care este strabatuta de un raulet ce se varsa in lac, peste rau este un pod de lemn, iar lacul avea apa calda numai buna de facut baie in ea. Si in lac… cine statea? Cateva lebede prietenoase, pe care le-am hranit cu iarba. Unterach am Attersee are chiar si un mic port unde sunt ancorate cateva barcute si vase cu vele.

 

 

In mijlocul orasului exista un monument dedicat lui Gustav Klimt, care, ramas impresionat de frumusetea acestui loc, a decis sa o imortalizeze in tablourile sale.

 

 

Oraselul este o “bijuterie”, e atat de curat incat ai putea sa mananci de pe jos (am concluzionat noi), si totul se incadreaza in peisajul armonios, si contrasteaza cu ceea ce la noi se numeste “bijuteria Carpatilor”.

 

Mondsee este un lac putin mai cunoscut, legat direct de Attersee. Am ajuns acolo si am dat peste acelasi peisaj pitoresc, acelasi verde crud si aceeasi ordine caracteristica neamului germanic. Mondsee a fost remarcat si indragit chiar si de Mozart, care avea o casa de vacanta acolo.

 

 

Concluzia: merita sa faceti o abatere de la autostrada (nu e mare), pentru a vedea niste peisaje si locuri absolut superbe.

 

 

Iata si traseul pe langa lacuri:


Vizualizare hartă mărită

Plimbare in Salzburg

Sau mai bine zis… Salzburg in pas alergator. Am avut pentru Salzburg o zi, in care am vrut sa vedem tot! Am avut parte de nori, de ploaie, de soare, si de un oras minunat!


Salzburg, vazut din Hohensalzburg

Salzburg, vazut din Hohensalzburg


Sa incepem cu o informatie turistica: Salzburg inseamna “castel de sare”. Orasul este construit in stil baroc.

Nimerind chiar in timpul festivalului anual “Festivalul International Salzburg”, am lasat masina intr-o parcare mare la marginea orasului, si pentru 12 euro am primit 2 abonamente pe o zi cu orice mijloc de transport si parcarea masinii pentru o zi. Lumea din jur ne-a sarit in ajutor, asa ca in scurt timp am ajuns in centru, si ne-am trezit cu casa natala a lui Mozart direct in fata! Se stie ca Salzburg este orasul natal al lui Mozart, si peste tot gasesti detalii si suveniruri care iti amintesc de el. Centrul vechi al Salzburg-ului (Altstadt = oras vechi) se afla in patrimoniul UNESCO. Aici s-a filmat si celebrul film “Sunetul Muzicii”, lucru pe care l-am aflat dupa ce am privit vederile aferente.

 

Casa natala a lui Mozard, Salzburg

Casa natala a lui Mozard, Salzburg

 

Mergand mai departe, ne-am pomenit stand in fata Catedralei din Salzburg, care e impresionanta. Se afla in Domplatz, ingradita de Castelul Residenz si de Manastirea Sf. Petru. Desi incendiile au devastat Domul de nenumarate ori, acesta a fost refacut de fiecare data. In aceasta catedrala a fost botezat Mozart.

 

Catedrala din Salzburg

Catedrala din Salzburg

 

Domul din Salzburg

Domul din Salzburg

 

Catedrala se afla la poalele cetatii Hohensalzburg, la care se poate ajunge fie pe jos (e mult de urcat), fie cumparand un bilet care include si intrarea in cetate (11 euro pentru 2 persoane). Urcusul cu funicularul este o adevarata experienta high-tech, care te duce intr-un castel medieval cu o vechime de peste 900 de ani. Citadela cuprinde o capela ce dateaza din secolul 11, inchinata Sfantului George, diverse mici muzee tematice: de arme, de uniforme, de instrumente de tortura, apartamentul regal, muzeul cetatii, camera regala, si un muzeu de marionete.

 

Muzeul Marionetelor, cetatea Hohensalzburg

Muzeul Marionetelor, cetatea Hohensalzburg

Scena de razboi din Muzeul Armelor, Hohensalzburg

Scena de razboi din Muzeul Armelor, Hohensalzburg

 

Din turnurile cetatii ai privilegiul (daca pot sa ii spun asa) de a te bucura de o priveliste asupra intregului oras, despartit de raul Salzach, avand in stanga Altstadt-ul, iar in dreapta, in departare, gradinile Mirabell.

Dupa ce am coborat din cetate, ne-am plimbat pe strazile inguste, pline de terase si magazinase. Am remarcat un magazin deosebit, deschis tot timpul anului: Christmas in Salzburg, insa preturile erau cam piperate: o decoratiune draguta era cam 20-25 euro. Am mancat la una din terasele prezente pe o straduta mai putin aglomerata, celebrul Wiener Schnitzel cu cartofi natur (10 euro).

 

Christmas in Salzburg

Christmas in Salzburg

 

Dupa ropotele de ploaie care ne-au prins in castel, a urmat un soare sclipitor, de care ne-am bucurat plimbandu-ne pe splaiul Salzach-ului, si prin gradinile Mirabell.

Palatul Mirabell (Schloss Mirabell) a fost contruit (in stil baroc) la cererea Printului Arhiepiscop Wolf Dietrich von Raitenau in anul 1606, avand scopul de a fi un cadou pentru concubina acestuia, Salome Alt. Succesorul sau i-a schimbat denumirea in Mirabell (inseamna “priveliste frumoasa”), datorita frumoaselor gradini pentru care este renumit. Prin gradini se regasesc la tot pasul statui ale unicornilor si ale zeitatilor Romei Antice: Apollo, Minerva, Venus, Vesta, Diana. Plimbandu-ne prin gradini, am gasit o orangerie, Muzeul Baroc din Salzburg, un mic teatru de vara, si fantana lui Pegas (unde au fost filmate cateva scene din “The Sound of Music”).

 

Mirabell Schloss

Mirabell Schloss

Mirabell Schloss

Mirabell Schloss

 

Mirabell Schloss

Mirabell Schloss

 

Cum a fost la Simfonia Lalelelor din 2011?

Pai cum sa fie? Asteptarile au fost mari, si desi primarul s-a laudat ca nu va mai avea loc pentru tarabele cu mici si bere, se pare ca un mic intreprizator roman sau rroman tot s-a strecurat acolo. In rest… ce sa fie? Curat aglomeratie!

Sambata, vremea a fost mai urata, cu nori si stropi de ploaie pe alocuri, asa ca lumea nu prea a iesit din casa. Majoritatea celor care totusi s-au infiintat in centru s-a multumit a privi florile expuse in Piata Vasile Milea si pe aleea pietonala pana la primarie. Nici nu merita platit biletul de 5 lei care iti asigura intrarea la marele eveniment, pentru ca nu iesi de acolo decat cu sentimentul ca “anul acesta expozitia parca e si mai saracacioasa si neinteresanta decat anul trecut”. Expozantii nu s-au mai concentrat asupra aranjamentelor florale, ci doar au “facut prezenta” cu cateva ghivece de flori puse unele langa altele, cu scopul de a se afla pe lista celor cu stand la Casa Cartii.

Totusi, sambata am reusit sa mai vedem cate ceva. Insa duminica, in ziua de Florii, a fost ca la balci: comerciantii voiau sa isi vanda marfa, la standurile marilor magazine de bricolaj se facea mare galagie pentru ca se dadeau pliante gratis (copaci taiati degeaba), si in general era mare imbulzeala. Totul culmina cu tarabele cu vata de zahar si nelipsitele floricele si alte rontanele, de la care plecau numai copii rasfatati si pitipoance care abia asteptau sa isi faca poze de avatar printre flori si vate de zahar.

Preturile plantelor care se vindeau in afara expozitiei erau usor crescute fata de preturile de la magazin, totul pentru a profita de romanul care atunci cand se pomeneste ca gaina in mijlocul gramezii, nu mai pridideste sa cumpere pana ii cad mainile.

Poze de la Simfonia Lalelelor 20011:

Simfonia Lalelelor 2011, Pitesti

simfonia-lalelelor-pitesti

Ca de obicei, mama imi aduce la cunostinta ce se intampla in orasul natal. Adica mult-asteptatul eveniment din fiecare an, Simfonia Lalelelor.


Anul acesta am ramas putin in urma, asa va anunt ca in acest sfarsit de saptamana, intre 15-17 aprilie 2011, are loc vestita sarbatoare pitesteana, Simfonia Lalelelor. Pentru cei care nu au posibilitatea sa mearga in tara lalelelor, acest eveniment e un substitut destul de accesibil.

Asadar, lume, lume! Veniti la Casa Cartii din Pitesti in weekendul de Florii, intre 15-17 aprilie, si veti putea admira frumusetea florilor romanesti. In seara de sambata, in fata primariei, se anunta mare concert, mare: Sympohenix = Phoenix alaturi de corul Filarmonicii.


De asemenea, primarul Pendiuc ii avertizeaza pe toti amatorii de kitsch-uri si gratare ca nu mai sunt locuri rezervate pentru ei: nu se mai infiinteaza tarabele cu mici, bere si chiezarii (yey!) pentru a lasa mai mult loc expozitiei de flori.

Eu abia astept sa merg, sa vad minunea!

Mai multe detalii, la prietenul nostru, horticultorul.

Poze din anii trecuti, aici si aici.

Ski in Austria

In sfarsit, ma apuc de scris pe blog! Dar numai cand nu e Vali acasa, ca ma intimideaza!

Si in sfarsit, am schiat si eu pe partii adevarate, in Austria, cu toata lumea care se respecta :P . Am fost in zona Mayrhofen, Zillertal.

Aceasta a fost prima mea iesire din tara la schi, si pot spune ca a fost superb.  Pana si drumul (interminabil) a fost frumos (cat timp nu am dormit) pentru ca am fost multi pasageri in “autobuz” (aka un Renault Trafic), si a fost ca o excursie cu clasa. Fiecare era defazat de la ceea ce faceau altii, si era o mare galagie pentru ca toti (in afara de soferul autobuzului, Vali) treceam prin stadiile mancat, jucat, dormit, insa nu toti in acelasi timp. Drumul a fost lung, mai ales prin Romania, insa imediat cum am iesit din tara, am simtit gustul dulce al autostrazii (la figurat) si am avut drum intins. Prima seara am dormit in Gyor, un orasel dragut si foarte curat, unde Cristina ne-a facut pofta de o supa de ceapa la Pizza Hut, insa pana la urma ne-am pus pofta-n cui, pentru ca pizzeria disparuse.

MayrhofenLammerbichl RestaurantHochenhaus Tenne, Hintertux Gletscher

A doua zi am plecat spre destinatie cu forte proaspete, date de sandvisurile pe care le facusem pentru drum, si am ajuns acolo cu bine. Cazarea (spre deosebire de Gran Canaria – o sa va povestesc in curand) a fost fara repros. Totul era curat, exact ca in poze, si ce m-a incantat pe mine cel mai mult, desi nu am gatit, bucataria avea toate ustensilele necesare. Totusi, a fost putin cam frig, pentru ca incalzirea era prin pardoseala (am descoperit asta cand ni s-a topit ciocolata pe care o lasasem in bagaj) si cred ca temperatura optima la austrieci e putin mai mica decat la noi. Romanului ii place sa fie cald, sa scoata limba de caldura.

Hintertux GletscherSki Hintertux GletscherSki in Zillertal, Mayrhofen

O data ajunsi acolo, am bombardat-o pe gazda noastra cu intrebari despre partii, schi bus, si telecabine/gondole. Ea ne tot spunea diverse, insa noi nu prea tineam minte denumirile locurilor, asa ca ne-am hotarat: in prima zi mergem la ghetar. Macar stim cum se numeste. Asta daca nu ii incurca nimeni numele, si il boteaza drept un “iceberg”. Pana la sfarsitul excursiei, am fost cu totii apti de a trece testul de limbaj: pronuntia cuvantului “Rastkogelbahn”.

Si am fost pe ghetar (aka Hintertux Gletscher) prima zi: am ajuns acolo cu schi bus-ul, care era gratis, si care avea un sofer roman foarte sociabil. Acolo am urcat cu gondola pana la Sommerbergalm, si de acolo… partii cat vezi cu ochii: rosii, albastre, negre, de toate! Atat mi-a trebuit sa vad, caci m-am trezit ca un copil lacom: vreau si acolo, vreau si acolo, dar vreau si acoloooooo!!! Si am primit ceea ce am vrut, si in plus, muschi incordati si durere de picioare cat sa ma culc de urgenta la ora 21:30.

RastkogelRastkogel ski

Am avut si vreme frumoasa, dar am avut si o zi de ceata, cand abia vedeam la 10 metri distanta. Am si cazut, dar asa e iarna. De aceea proful de turism ne spunea cand mergeam la schi: fereste-te de a 3-a zi, cand te crezi zmeu, si esti foarte obosit. Am trecut cu vanatai peste a 3-a zi, si cu o oboseala incredibila abia am reusit sa cobor ultima partie, in plug. Picioarele deja nu ma mai ascultau. A 4-a zi am ascultat de sfaturile (insistente) ale lui Vali, si ii multumesc: mi-am schimbat claparii. Parca mi-au disparut niste pietre (imaginare) atarnate de picioare, si am reusit sa schiez fara dureri. Ba chiar am reusit sa prind si putina viteza, eu, care sunt inamicul nr. 1 al vitezei pe partie :) .

zillertal skydivingSkilift RastkogelPartia 6, Horgbergjoch

In ultima zi am ajuns la 3.250 metri, cea mai mare altitudine la care am urcat vreodata. Acolo, in varful ghetarului Hintertux, exista o platforma de unde puteai vedea Alpii in toate directiile. Muntii aia iti taie rasuflarea. Pur si simplu era plin de creste albe, totul culminand cu ghetarul pe care ne aflam. Si in care am si coborat.

Hintertux GletscherHintertux GletscherOlperer, Hintertux Gletscher

De ceva timp, ghetarul este deschis pentru vizitare, dar atentie: ghidul, desi stie engleza, vorbeste numai in germana, pentru ca “in austria se vorbeste in germana” – aceasta a fost explicatia ei. E impresionant sa cobori pe scari si scarite intr-o pestera de gheata, in inima unui munte. Si noi mai eram si in clapari. Cand am iesit afara, am mers direct pe partii, spre bucuria celor ce aveau un mic sentiment de claustrofobie.

Visit Hintertux GletscherVisit Hintertux GletscherHintertux Gletscher

Sa va spun cate ceva si despre locul unde am fost: noi am stat intr-un mic satuc numit Vorderlanersbach (da, stiu, si acesta necesita exercitii de dictie). Si Vorderlanersbach asta se afla pe drumul catre ghetarul Hintertux. Drum care acolo se termina. E un drum special facut pentru accesul in zona ghetarului. Cazarea a fost la Ferienhof Schoene Aussicht *(in traducere: casa de vacanta “Priveliste Frumoasa”).

Schoene Aussicht, VorderlanersbachSchoene AussichtVorderlanersbach

Cu mancarea ne-am descurcat foarte bine: au fost cateva fete harnice, carora le multumim cu totii, care s-au ocupat de cumparaturi si gatit, si in acest fel mancam cu totii impreuna dimineata si seara. La pranz, deja celebrele Goulaschsuppe si Apfelstrudel sau Germknodel erau intotdeauna in meniu. Am avut si o seara de rasfat culinar, cand am fost la un restaurant si am mancat coaste prajite. Eu nu mai mancasem inainte, insa am fost impresionata: si de gust, si de cantitatea de calorii pe care am consumat-o. A, si a mai fost un fel de mancare foarte apreciat de un grup restrans de oameni: supa de usturoi, pentru care am cerut si reteta de la bucatarie.

Coaste prajite, spare ribsGermknoedelSupa de usturoi

Acolo in Zillertal am fost sunt niste oameni de treaba, care si-au oferit ajutorul atunci cand cineva a avut nevoie, si care stiu sa schieze, nu gluma. Adevarul e ca atunci cand iti intra in sange pasiunea pentru schi, nu mai scapi de ea. Deja erau discutii despre cum sa facem sa mergem 2 saptamani la schi, in loc de una. Era sa uit: tot din cauza pasiunii asteia, intr-o seara am plecat ultimii de pe partie. Plecasem cu telecabina pe alt masiv, sa vedem si cum e acolo, am socotit noi ca am avea timp, insa pana ne-am strans cu totii pentru drumul de inapoiere, s-a facut tarziu. Ceata si faptul ca se intuneca serios afara au accentuat si mai tare sentimentul de anxietate, si teama ca vom ramane blocati acolo. Am reusit sa nu cadem niciunul (si prin niciunul, ma refer la mine, ca ma stiu mai impiedicata), si am ajuns cu bine la gondola. Dupa 5 minute de cand am ajuns jos, a sosit si alta parte a grupului nostru, si mai intarziata decat noi.

Hintertux GletscherAranjament de Craciun

Am fost chiar si intr-un apres-ski, Hexenkessl se numea, unde era o concentratie de barbati in proportie de 90%, asa ca baietii nostri s-au tinut aproape de noi. Ne-am distrat acolo, desi muzica era putin cam “traditional austriaca”  pentru gustul nostru. DJ-ul ne-a dedicat chiar si o melodie romaneasca (nu mai stiu care) si ne-a zis ca data trecuta cand au fost romani acolo s-au distrat foarte tare. Si noi ne-am distrat foarte tare, cand Alexandra, cea mai mica schioare dintre noi, a sunat dintr-un clopot, si a fost nevoita sa aleaga intre a face ciste cu o bautura tuturor oamenilor din club, sau DJ-ului. Bineinteles ca a ales DJ-ul.

Hexenkessl, VorderlanersbachHexenkessl, VorderlanersbachHexenkessl, Vorderlanersbach

Pentru final, am pastrat o poza de grup. Sa mai mergem, zic!

Toamna pe Transfagarasan

Chiar inainte sa se inchida tunelul de pe Transfagarasan, am dat o fuga pana sus la Balea, sa prindem niste peisaje autentice de toamna. Si am avut ce vedea: de la o toamna linistita cu frunze ruginite ce cad pe soseaua pustie, pana la zapada proaspat asternuta pe munti, si lacul Balea inghetat. Am pornit de acasa pe un timp primavaratic, am trecut repede prin toamna, si am ajuns iarna: totul in cateva ore.

Imi face wordpress-ul fite, asa ca va las cu cateva poze (cu masinuta care ne-a purtat gratios pe serpentine, si imagini de pe drum):

transfagarasan-toamna

cabana-capra

cota-2000

transfagarasan-toamna

cabana-balea-noiembrie