Poze de primavara, de la tara.
Ghiocel de gradina
Uma, catel de tara
Zambile
La fereastra
Verificare stup: numai cand sunt peste 15 grade afara
Sfarsit de martie la tara
All posts by Alina
Ia-ma nene pan’ la Aurora Boreala
Cam asta e sloganul colegului meu Bogdan care are un vis si (culmea!) face ceva ca sa-l implineasca. Noi, ceilalti, stam pe margine si gandim in sinea noastra: da, mi-as placea si mie sa merg intr-o aventura ca asta, dar cum sa faca domnia mea autostopul, sa nu stiu unde diseara si daca voi dormi la caldurica sau intr-un cort la -10 grade…
Ei bine, Bogdan si amicul lui sunt plecati deja de ceva vreme, si tot posteaza despre calatorie pe pagina de Facebook special facuta cu acest scop, Hitchhiking to Aurora Borealis si din cand in cand si pe site: umblacreanga.ro. Mai rarut, ca-i mai dragut, si stiti si voi cum e netul in afara tarii: scumput. Noroc cu Cosmote, care ii sustine, si asa poate sa vada si ochiul nostru una bucata de aventura, si, sper eu ca in curand, una bucata de Aurora.
La final, “sterpelesc” o poza draguta de la ei, pentru ca mi-ar placea si mie sa merg acolo. Cui nu i-ar placea? 
Mondsee si Unterach am Attersee
Trecand prin Austria, am decis ca destinatiile sa nu se limiteze la marile orase, ci sa includem si ceva “de-al lor”. Asa ca am deviat putin de la intinsa autostrada, pentru a merge pe o sosea pitoreasca, pe langa lacurile Attersee si Mondsee. Prima oprire a fost la un camping, unde mi-am pus in aplicare germana invatata la scoala, reusind sa il intreb pe domnul de acolo daca mai are loc si pentru noi si daca este frig noaptea. Ne-am inteles destul de bine, insa ajung acum la concluzia ca notiunea de frig e relativa.
-
- Mic port pe lacul Attersee
-
- Strazi prin Unterach am Attersee
Am mers de-a lungul lacului attersee pana la Inselcamp, campingul pe care l-am ochit de acasa, pe internet. Acolo se plateste pentru toate facilitatile: loc de cort, loc de masina, curent electric, dus cu fisa, masa de fussball etc. Ai tot ce iti trebuie, plus liniste: nu te deranjeaza niciun manelist cu decibelii extra pe care ii poseda, nici copiii vecinilor de cort cu mingea, nimeni nu tipa, nu striga, e numai liniste si relaxare.
-
- Tabara de baza, in Inselcamp, Unterach am Attersee
-
- Raul care trecea prin Inselcamp, Unterach am Attersee
Campingul este de vis peste tot e numai verdeata, care este strabatuta de un raulet ce se varsa in lac, peste rau este un pod de lemn, iar lacul avea apa calda numai buna de facut baie in ea. Si in lac… cine statea? Cateva lebede prietenoase, pe care le-am hranit cu iarba. Unterach am Attersee are chiar si un mic port unde sunt ancorate cateva barcute si vase cu vele.
-
- Lebada pe lacul Attersee
-
- Attersee
-
- Mic port pe lacul Attersee
-
- Strand pe lacul Attersee
In mijlocul orasului exista un monument dedicat lui Gustav Klimt, care, ramas impresionat de frumusetea acestui loc, a decis sa o imortalizeze in tablourile sale.
-
- Statuia lui Gustav Klimt, Unterach am Attersee
Oraselul este o “bijuterie”, e atat de curat incat ai putea sa mananci de pe jos (am concluzionat noi), si totul se incadreaza in peisajul armonios, si contrasteaza cu ceea ce la noi se numeste “bijuteria Carpatilor”.
Mondsee este un lac putin mai cunoscut, legat direct de Attersee. Am ajuns acolo si am dat peste acelasi peisaj pitoresc, acelasi verde crud si aceeasi ordine caracteristica neamului germanic. Mondsee a fost remarcat si indragit chiar si de Mozart, care avea o casa de vacanta acolo.
-
- Spre Mondsee
-
- Lacul Mondsee
-
- Lacul Mondsee
-
- Mozarthaus, Mondsee
Concluzia: merita sa faceti o abatere de la autostrada (nu e mare), pentru a vedea niste peisaje si locuri absolut superbe.
-
- Attersee
-
- Attersee
-
- Lacul Mondsee
-
- Lacul Mondsee
Iata si traseul pe langa lacuri:
Plimbare in Salzburg
Sau mai bine zis… Salzburg in pas alergator. Am avut pentru Salzburg o zi, in care am vrut sa vedem tot! Am avut parte de nori, de ploaie, de soare, si de un oras minunat!
Salzburg, vazut din Hohensalzburg
Sa incepem cu o informatie turistica: Salzburg inseamna “castel de sare”. Orasul este construit in stil baroc.
Nimerind chiar in timpul festivalului anual “Festivalul International Salzburg”, am lasat masina intr-o parcare mare la marginea orasului, si pentru 12 euro am primit 2 abonamente pe o zi cu orice mijloc de transport si parcarea masinii pentru o zi. Lumea din jur ne-a sarit in ajutor, asa ca in scurt timp am ajuns in centru, si ne-am trezit cu casa natala a lui Mozart direct in fata! Se stie ca Salzburg este orasul natal al lui Mozart, si peste tot gasesti detalii si suveniruri care iti amintesc de el. Centrul vechi al Salzburg-ului (Altstadt = oras vechi) se afla in patrimoniul UNESCO. Aici s-a filmat si celebrul film “Sunetul Muzicii”, lucru pe care l-am aflat dupa ce am privit vederile aferente.
Casa natala a lui Mozard, Salzburg
Mergand mai departe, ne-am pomenit stand in fata Catedralei din Salzburg, care e impresionanta. Se afla in Domplatz, ingradita de Castelul Residenz si de Manastirea Sf. Petru. Desi incendiile au devastat Domul de nenumarate ori, acesta a fost refacut de fiecare data. In aceasta catedrala a fost botezat Mozart.
Catedrala din Salzburg
Domul din Salzburg
Catedrala se afla la poalele cetatii Hohensalzburg, la care se poate ajunge fie pe jos (e mult de urcat), fie cumparand un bilet care include si intrarea in cetate (11 euro pentru 2 persoane). Urcusul cu funicularul este o adevarata experienta high-tech, care te duce intr-un castel medieval cu o vechime de peste 900 de ani. Citadela cuprinde o capela ce dateaza din secolul 11, inchinata Sfantului George, diverse mici muzee tematice: de arme, de uniforme, de instrumente de tortura, apartamentul regal, muzeul cetatii, camera regala, si un muzeu de marionete.
Muzeul Marionetelor, cetatea Hohensalzburg
- Scena de razboi din Muzeul Armelor, Hohensalzburg
Din turnurile cetatii ai privilegiul (daca pot sa ii spun asa) de a te bucura de o priveliste asupra intregului oras, despartit de raul Salzach, avand in stanga Altstadt-ul, iar in dreapta, in departare, gradinile Mirabell.
Dupa ce am coborat din cetate, ne-am plimbat pe strazile inguste, pline de terase si magazinase. Am remarcat un magazin deosebit, deschis tot timpul anului: Christmas in Salzburg, insa preturile erau cam piperate: o decoratiune draguta era cam 20-25 euro. Am mancat la una din terasele prezente pe o straduta mai putin aglomerata, celebrul Wiener Schnitzel cu cartofi natur (10 euro).
Christmas in Salzburg
Dupa ropotele de ploaie care ne-au prins in castel, a urmat un soare sclipitor, de care ne-am bucurat plimbandu-ne pe splaiul Salzach-ului, si prin gradinile Mirabell.
Palatul Mirabell (Schloss Mirabell) a fost contruit (in stil baroc) la cererea Printului Arhiepiscop Wolf Dietrich von Raitenau in anul 1606, avand scopul de a fi un cadou pentru concubina acestuia, Salome Alt. Succesorul sau i-a schimbat denumirea in Mirabell (inseamna “priveliste frumoasa”), datorita frumoaselor gradini pentru care este renumit. Prin gradini se regasesc la tot pasul statui ale unicornilor si ale zeitatilor Romei Antice: Apollo, Minerva, Venus, Vesta, Diana. Plimbandu-ne prin gradini, am gasit o orangerie, Muzeul Baroc din Salzburg, un mic teatru de vara, si fantana lui Pegas (unde au fost filmate cateva scene din “The Sound of Music”).
Mirabell Schloss
Mirabell Schloss
Mirabell Schloss
Rapsodii de nunta
Discutand azi cu o prietena pe “mess”, m-am pomenit in mijlocul unui dialog ce il purtam mai ales in sesiune:
-Tu cate ai?
-Pai am avut 2, am scapat de ele si mai am 2… Tu?
-Si eu mai am 2…
-Si pe unde pleci luna asta?
-Nu plec nicaieri, ca am… examene nunti.
Asa e toamna, anotimpul prolific nuntilor, anotimpul in care mirii apar ca ciupercile dupa ploaie. Anotimpul in care nu mai poti sa treci seara pe langa Arcul de Triumf fara sa vezi o hora de mirese, sau ziua pe langa Muzeul Satului fara sa vezi o sedinta foto nuptiala.
Da, ma duc si eu la 2… nunti, nu examene. Si ma bucura (inca) evenimentele astea, pentru ca sunt ca niste iesiri cu prietenii, cu mentiunea ca ne imbracam frumos, dansam, mancam somon cu sos meniure si sarmale si tort. Ca la Revelion.
Si nu ma duc la nunti din obligatie (cel putin nu inca), si va rog sa renuntati la intrebarile de genul “Voi cand urmati?”, si la privirile compatimitoare, pentru ca nu ma afecteaza si nici nu ma intereseaza!
Deci… voi cate mai aveti?
ps. pentru Vali: stiu ca nu are 250 de cuvinte articolul, dar decat sa mai aberez aici pana se fac 250… zic sa scadem limita la… 200?
credit foto: www.sxc.hu
Cum a fost la Simfonia Lalelelor din 2011?
Pai cum sa fie? Asteptarile au fost mari, si desi primarul s-a laudat ca nu va mai avea loc pentru tarabele cu mici si bere, se pare ca un mic intreprizator roman sau rroman tot s-a strecurat acolo. In rest… ce sa fie? Curat aglomeratie!
Sambata, vremea a fost mai urata, cu nori si stropi de ploaie pe alocuri, asa ca lumea nu prea a iesit din casa. Majoritatea celor care totusi s-au infiintat in centru s-a multumit a privi florile expuse in Piata Vasile Milea si pe aleea pietonala pana la primarie. Nici nu merita platit biletul de 5 lei care iti asigura intrarea la marele eveniment, pentru ca nu iesi de acolo decat cu sentimentul ca “anul acesta expozitia parca e si mai saracacioasa si neinteresanta decat anul trecut”. Expozantii nu s-au mai concentrat asupra aranjamentelor florale, ci doar au “facut prezenta” cu cateva ghivece de flori puse unele langa altele, cu scopul de a se afla pe lista celor cu stand la Casa Cartii.
Totusi, sambata am reusit sa mai vedem cate ceva. Insa duminica, in ziua de Florii, a fost ca la balci: comerciantii voiau sa isi vanda marfa, la standurile marilor magazine de bricolaj se facea mare galagie pentru ca se dadeau pliante gratis (copaci taiati degeaba), si in general era mare imbulzeala. Totul culmina cu tarabele cu vata de zahar si nelipsitele floricele si alte rontanele, de la care plecau numai copii rasfatati si pitipoance care abia asteptau sa isi faca poze de avatar printre flori si vate de zahar.
Preturile plantelor care se vindeau in afara expozitiei erau usor crescute fata de preturile de la magazin, totul pentru a profita de romanul care atunci cand se pomeneste ca gaina in mijlocul gramezii, nu mai pridideste sa cumpere pana ii cad mainile.
Poze de la Simfonia Lalelelor 20011:
Simfonia Lalelelor 2011, Pitesti
Ca de obicei, mama imi aduce la cunostinta ce se intampla in orasul natal. Adica mult-asteptatul eveniment din fiecare an, Simfonia Lalelelor.
Anul acesta am ramas putin in urma, asa va anunt ca in acest sfarsit de saptamana, intre 15-17 aprilie 2011, are loc vestita sarbatoare pitesteana, Simfonia Lalelelor. Pentru cei care nu au posibilitatea sa mearga in tara lalelelor, acest eveniment e un substitut destul de accesibil.
Asadar, lume, lume! Veniti la Casa Cartii din Pitesti in weekendul de Florii, intre 15-17 aprilie, si veti putea admira frumusetea florilor romanesti. In seara de sambata, in fata primariei, se anunta mare concert, mare: Sympohenix = Phoenix alaturi de corul Filarmonicii.
De asemenea, primarul Pendiuc ii avertizeaza pe toti amatorii de kitsch-uri si gratare ca nu mai sunt locuri rezervate pentru ei: nu se mai infiinteaza tarabele cu mici, bere si chiezarii (yey!) pentru a lasa mai mult loc expozitiei de flori.
Eu abia astept sa merg, sa vad minunea!
Mai multe detalii, la prietenul nostru, horticultorul.
A venit primavara!
De fapt, venise de mult, dar nu am avut dovezi pana acum!
Cum e sa te simti minuscul?
De cele mai multe ori m-am simtit minuscula atunci cand am fost la munte, inconjurata de stanci imense de piatra. Si uneori imi e dor de sentimentul asta, de entimentul ca sunt cat o furnica intr-o jungla, si ca daca totul s-ar prabusi peste mine, strigatul meu nu s-ar auzi pe o raza mai mare de cativa metri.
Se pare ca mi-am iesit din mana cu scrisul pe blog, dar mi-am propus sa schimb asta (a cata oara o fi?). Mi-am propus sa si citesc mai mult, insa se pare ca evenimentele nu se potrivesc cu vointa mea: imi aduc aminte abia cand intru la metrou ca am uitat (iarasi!) sa imi iau o carte cu mine.
Se pare ca am inceput sa scriu despre ceva, si am continuat cu “de-ale mele”… Revin la scopul original al post-ului, sa va arat (in imagini – nu ale mele) ce inseamna sa te simti minuscul.
Pozele sunt de aici.
You will meet a tall dark stranger
Poate ca unele dintre noi si-au intalnit deja “strainul” inalt si brunet care sa le fie alaturi, sau poate ca il asteptati pe “strainul” blond cu ochi albastri. Din orice tabara ati face parte, va recomand filmul din titlu: “You will meet a tall dark stranger” (sau daca sunteti fani ai recentelor traduceri ale titlurilor filmelor, – eu nu sunt- il gasiti sub pseudonimul “Vei intalni strainul din visele tale“).
E o comedie-drama romantica, sau un film “artistic”, dupa cum i-a spus Vali. Este regizat de Woody Allen, si acesta si-a lasat amprenta asupra intregii actiuni, pentru ca nu am vazut clisee hollywoodiene. Nu divulg altceva in afara de morala filmului: fiecare primeste ceea ce merita (sau cum iti asterni, asa dormi).
Ah, si mai este o faza super amuzanta (Spoiler alert!) un tip (insurat) saliveaza la tipa din blocul de vis-a-vis, pe care o soarbe din priviri de la geam, insa cand ajunge cu ea si se uita pe geam, vede cat de sexy e fosta lui sotie de care tocmai se despartise. Ce cruda poate sa fie viata uneori!
In fine, pe IMDB gasiti si trailerul, si lista actorilor care joaca in film (printre care se numara Anthony Hopkins si Antonio Banderas). Nu va lasati influentati de nota relativ mica, e un film potrivit pentru o dupa-amiaza ploioasa si friguroasa, alaturi de persoana iubita.
Acum ca sa mai fac o completare: nu incurajez download-ul ilegal, insa la Movieplex am avut o experienta demna de tara in care traim: din 10 persoane care au fost in sala, 6 erau tarani care comentau peste replicile celor din film, filmul nu era de calitatea unui film digital (desi platisem corespunzator), iar pe la jumatatea filmului, subtitrarea a cazut pur si simplu de pe ecran (s-a scurs undeva in jos, de unde nu se mai vedea).
Deci, vizionare placuta!