Pai cum sa fie? Asteptarile au fost mari, si desi primarul s-a laudat ca nu va mai avea loc pentru tarabele cu mici si bere, se pare ca un mic intreprizator roman sau rroman tot s-a strecurat acolo. In rest… ce sa fie? Curat aglomeratie!

Sambata, vremea a fost mai urata, cu nori si stropi de ploaie pe alocuri, asa ca lumea nu prea a iesit din casa. Majoritatea celor care totusi s-au infiintat in centru s-a multumit a privi florile expuse in Piata Vasile Milea si pe aleea pietonala pana la primarie. Nici nu merita platit biletul de 5 lei care iti asigura intrarea la marele eveniment, pentru ca nu iesi de acolo decat cu sentimentul ca “anul acesta expozitia parca e si mai saracacioasa si neinteresanta decat anul trecut”. Expozantii nu s-au mai concentrat asupra aranjamentelor florale, ci doar au “facut prezenta” cu cateva ghivece de flori puse unele langa altele, cu scopul de a se afla pe lista celor cu stand la Casa Cartii.

Totusi, sambata am reusit sa mai vedem cate ceva. Insa duminica, in ziua de Florii, a fost ca la balci: comerciantii voiau sa isi vanda marfa, la standurile marilor magazine de bricolaj se facea mare galagie pentru ca se dadeau pliante gratis (copaci taiati degeaba), si in general era mare imbulzeala. Totul culmina cu tarabele cu vata de zahar si nelipsitele floricele si alte rontanele, de la care plecau numai copii rasfatati si pitipoance care abia asteptau sa isi faca poze de avatar printre flori si vate de zahar.

Preturile plantelor care se vindeau in afara expozitiei erau usor crescute fata de preturile de la magazin, totul pentru a profita de romanul care atunci cand se pomeneste ca gaina in mijlocul gramezii, nu mai pridideste sa cumpere pana ii cad mainile.

Poze de la Simfonia Lalelelor 20011: